bere la alimentara, painea fierbinte miroase demential, vine mirosul in valuri la fel de incinse, berea abureste, alaturi de noi barbati maturi, plini de foc, de vlaga trasa din votca, langa ei, mosi fara grai, muti de beti, atat de tineri, alcoolul tare ii trece iute din randul primilor in cel al epavelor, muschi subtiri, tari, franghii de otel dureroase sub maneci soioase, priviri nauce spre apa, unul adoarme, ii curg balele prin coltul gurii, se trezeste, se sterge cu mana, ingaima ceva, maraie scurt, ceilalti nu-l aud, plecam, rupem din mers o corcodusa, nu mergem la cismea - se spala in gura, de atat de acru ma dor si urechile, se strepezeste gura, corcoduse dupa bere - tampit!, in fine acasa, boilerul super-contemporan ne rasfata cu deliciul apei calde, fierbinteala ne
scoate fierbinteala din carne, din teste, din unghii, sampon, afara albine se bucura de mirosul floral, zumzet amenintator spre oraseni parfumati, fui!, gata sa-mi intre-n gura!, ciorba, ah ciorba - tot fierbinte, buna, nemaipomenita, nu mananc ciorba tot anul, nu gust peste tot anul, aici e altceva, e ciorba zilnica, fara ea nu se poate trai, e pestele zilnic, chiftele de peste (abia acum!!!), dovlecei generosi, cat un pepene mic, umflati cu carne grea de mistret, o aventura in aventura, plumbul a lovit din doi-trei metri, maxim!, crunt, a ingenuncheat porcul, ce porc!?!o uzina de muschi acest porc, sa-ti traga la deal un vapor, ce meniu!,
mistret cu vapor, cu elice de bronz, cu pastruga si stiuca de vis intr-un vis, apoi somn – somn? o moarte scurta, trezire cheauna, sacose si saci, bete, carlige infipte in palma, rezervorul, o sfoara la motor, un nor albastru, iute de fum, gulerul sus, plecam iarasi, muti, turtiti, dementi, cu creierul gol de orice, e friiiig
Mi-e dor de voi, frati de aiurea, care mi-ati dat amintirile astea, mi le-ati infipt in carne, in oase, in creier, in ochi.
Ce dor imi e de voi si cat va iubesc.
Si cum va mai simt langa mine mereu...
Cat va mai tine asta, oare? Canalul dusman ce vrea sa zeciuiasca, sa decimeze, apoi sa nimiceasca totul, concesionarii – unii verosi -, cianura din ocne de aur si juice de laborator (clorhidric), monitorizata metru cu metru, transmisa pe canale de stiri, din munte (la fel de nevinovat) spre Marea cea mare... Pet-ul atotprezent, sute de vetre de foc – am vazut de-a lungul Caraormanului locuri cu zece vetre de foc pe doar o palma de loc; intre carbuni, aluminiul ars, inegrit, al dozelor de bere... Am vazut un ceatal strajuit
de 150 de lansete (numarate!!!) pe un loc cat trei standuri de concurs... “Papucii” cu motoare de sute de cai, sapand gropi adanci in apa... Cat de repede se umplu, debordeaza de vegetatia smulsa de pe fundul canalului ingust cat... ei bine, cat barca bezmetica... Si-apoi, inca una, vezi bine, sunt “bodigarzii” ce trec ca (cu) Vantu(l)... Valul de prova, urca apa nauca pe mal, trage in apa, mareic, bagaje, momeli... In aer persista blestemul greu, catre un “body” la fel de stramb ca si sufletul ce-l anima, bine pazit de acei “guards” care – nu se face! – nu se amesteca cu patronul in aceeasi salupa... Si-apoi, sa nu uit, vaporul cu cei de la Sanepid (in imagine) pe care nu se face sa ii deranjezi (ei lanseaza evident peste liniile tale, nu-si vor cere scuze niciodata...), chiar daca incalca legea (aici nu au voie nici macar barci mici, cu motor), vin paznicii, iata-i, umili, oamenii minunatei salbaticii recunosc fiara atunci cand o vad...
Cat va mai rezista delta MEA?
Cat de singura este in lupta ei pentru supravietuire...
iulie 2004