Sarulesti? Ca-n povesti!

Intelepciunea "popularo-pescareasca" ne invata ca la balta laudata sa nu te duci cu sacul. Eu nu-s chiar atat de intelept, asa ca m-am dus. Si bine am facut, pentru ca a fost o partida memorabila, intinsa pe parcursul a circa 8,5 ore din cele 12 posibile.

Drumul spre apa - sunt destule descrieri, n-am sa va mai obosesc - a fost groaznic in prima parte.

Si-n a doua.

Si-n ultima!

Dar, pe malul baltii, am trecut fara teama ca voi ramane infundat pe-acolo.

De fapt, mergeam pentru prima oara la Sarulesti dupa mai bine de 7 ani. Pe-atunci, domnul Raduta - care nu era atat de cunoscut ca acum - lupta cu braconierii involuntari (asa cum eram noi!!!), care nu stiau ca balta nu-i deschisa pescuitului. Omul a fost "civilizat", nu i-am purtat pica (ba chiar am apreciat ca populase cu salau), ne-am mutat pur si simplu dincolo de baraj, multumindu-i ca sculele noastre nu s-au adaugat manunchiului de undite si lansete confiscate de pe balta pana atunci...

Mergeam, deci, prima oara dupa "deschiderea" pe care apa a cunoscut-o in ultimii ani, dupa toate povestile atragatoare de la Cupele Mondiale si nu numai, dupa indelungi chibzuinte si socoteli - nu stiu despre voi, dar pe mine nu banii ma dau afara din casa... pardon, nu ma dau banii afara din casa.

Am ajuns devreme - pe la 0430 - in sambata fierbinte a lui 10 mai 2003. Eram cam a zecea masina de la bariera. Stiam ca "programul" incepe la 0600, dar frematam... de ieri!

Pe la 0545 s-a ridicat bariera, am platit cei 800.000 lei pentru doua persoane si... am primit regulamentul!

Pentru operativitate, chitantele ne-au fost completate si inmanate mai tarziu.

Am pornit, deci, novici, pe malul apei, urmand drumul; un loc ne-a facut cu... ochiul. Bine'nteles, nu ne-am putu aseza CHIAR acolo, niste smecheri veniti cu 48 de secunde mai devreme ocupasera o buna suta de metri din mal pentru ca, vezi bine, mai erau niste amici de-ai lor in urma noastra - treziti mai tarziu - si nu era sa-i despartim noi. S-a dovedit in cursul zilei ca aveau motiv intemeiat sa ocupe tot malul: acolo era dumnealui, pestele...

Pana sa-mi ridic cortul, sa-mi desfac lansetele ("numai" trei din cele patru permise) si sa ma apuc de framantat nada, ne-am desfatat auzul cu plescaiturile zgomotoase ale unor monstri aflati "in bataie" chiar langa mal.

Urletele "Baaaaaa, baga minciocu' dupa ei !!!" ne-au intrerupt "panseurile" privind frecventa muscaturilor in perioada de... lupta.

Ne-am incercat totusi norocul cu rama, viermisor si... cocktail de-amandoua, intr-o apa de 21 de grade (afara erau 14!), fara nada deocamdata.

Au aparut primele platici, asa ca la vreo 20 de centimetri lungime, atrase de nada mea home-made (biscuiti, turta dulce, budinci, zahar pudra, tarate - fara seminte, pentru ca le-am ars in cuptor!!!). Forface "normale", carlige mici, cu tija scurta, dar nu din sarma subtire, ci potrivit de groasa (Kamasan - de la Fox, primite din Engliterra, Mustad - de la Arrow, de la Gara si Gamakatsu, din cele "batute ", de la Gipo, tot de la Gara); nylon de la Shakespeare - Metro Militari, linie Carpexpert de la Iliuta; naditor-jos, carlige-sus (am avut si monturi cu un singur carlig), montaj clasic, ca cel "de Obor" sau, daca vreti, "de caras".

Incurajat de primul - facil ! - succes, am adaugat nadei - conform indicatiilor din prospect - niscai Carpix de la Sensas (achizitionat de la Casa Pescarului).

La prima lansare cu adaos de Carpix - cea mai mare platica a zilei, undeva la 35 de centimetri! In plus, au aparut primii carasi, nemaipomenit de frumosi, asa ca la vreo 25 de centimetri. Tragea ritmic, incepuse un vanticel mai tare, dinspre N-NE, temperaturile, deja, se egalasera (apa 21, aer 21), ce mai, eram "in bussiness".

Pustiul partenerului meu, cel care, cu o saptamana in urma elibera carasei la Camineasca, are captura zilei (deocamdata!), cu un caras superb, MARE, domnule, bucurie, pupaturi etc...

Si cum nu sunt genul de pescar care, daca prinde ceva - insista (lucru pe care il recomanda TOTI, dar nu se prinde si de mine...), m-am gandit sa-mi incerc norocul si incercand sa capturez un crapcean.

Normal (se zice ca singurul lucru normal pe lumea asta este programul masinii de spalat!), schimb si nada, prinsesem destul caras si suficienta platica cu Carpix, trebuia incercat si altceva.

Renunt, deci, la "home-made cu imbunatatiri" si prepar, in premiera nationala Ultrabait (nu Ultrabite!), cel pe care amicii nostri de la Arrow mi l-au incredintat spre popularizare si, de ce nu?, testare!

In acest moment, o paranteza este necesara: nu sunt vreun grozav de pescar celebru, nici nu merg pe la meciuri si concursuri, n-am castigat vreodata un trofeu (lucrul acesta ar fi motivat, poate, firma sa-mi ofere nada) am avut doar sansa sa fiu la locul potrivit in momentul potrivit, cand unul dintre directorii lui Arrow, cu mare amabilitate, primind acest nou pachet - primul pe meleagurile carpato-danubiano-pontice, din cate am inteles - mi l-a dat mie...

Am preparat, deci, nada din punga conform indicatiilor: fiola de Ultrabite (de data asta, scris asa) am varsat-o intr-o cantitate oarecare de apa din lac, apoi am amestecat-o cu pulberea (destul de grosiera si cu multe "firmituri" colorate), dupa care am adaugat in continuare apa din lac (cate putin, oameni buni, cate putin: poti oricand sa adaugi apa, dar sa scoti apa din nada, daca ai pus prea multa - NU!) pana la consistenta dorita.

Oameni buni, va spun ca la copiii mei: nu mirositi chestia asta, este CRI-MI-NA-LA! Eu am auzit despre acest miros nesuferit, dar, nefolosind pana acum, n-am crezut. Dom'le, mi-a mutat nasul la spate! Am dat sa fug! N-aveam aer! Traznea de la o posta! Si tocmai atunci, apare si unul din oamenii de ordine, cu chitanta fiscala ultimul tip, autocopiativa etc: "Mmmm, dati cu mancare selectionata?!!!"

Am ramas mut: "deci, atat sunt de fraier, incat folosesc marea gaselnita ABIA ACUM, cand toata lumea o stie deja..." (Este vorba, desigur, de mirosul de Ultrabite, pentru ca NADA Ultrabait CHIAR ESTE nou-nouta!)

Am pus-o, deci, pe naditor, incercand un rig de crap pe care l-am gresit!!! De ce? Pentru ca am vrut sa folosesc un boilie flotant (Mad Carp, fabricat exclusiv pentru Shakespeare, prin Carrefour), fara, insa, sa-l echilibrez cu vreunul normal (am venit pregatit cu sacul, nu cu boilies!!!) sau cu vreun plumbisor. Montura mea arata cam asa:

Mi-am dat seama de greseala numai foarte tarziu (nu asa vroiam, de fapt, sa pescuiesc), eram deja acasa...

Sa revin. Lansez, scot si celelalte monturi din apa, pun Ultrabait, lansez; amicul meu schimba si el la cele doua lansete ale sale.

Oameni buni, onorabililor, distinsi compatimitori, in 30 de secunde fierbea apa; desigur, intr-o zona, undeva, la 60 de metri de mal, acolo unde ajungeau lanseurile noastre. Clocotea, misunau pestii la suprafata, ceva de speriat. Eu imi frecam deja mainile, desi un gand nu-mi dadea pace: "Bine - bine, dar de ce la suprafata, cand eu pescuiesc pe fund ??? Stai, sa vezi ca am trimis pestii in alta parte...".

Nici o miscare, nimic, vreo juma' de ora. "Gata, zic, i-am speriat, s-a dus toata ziua, Doamne, iarta-ma!, pe apa Sambetei" (Ma rog, am zis eu mult mai urat...)

Si-ncepe, nene, iarasi, un pui de vanticel dinspre larg, se fac valuri ca la balamuc (temperatura aerului era deja la 34-35 de grade, a trebuit sa scot termometrul din apa, ca-l pierdeam!), deja vedeam ziua compromisa (era abia 1200)... M-apuc sa aduc lansetele mai inspre mal, ca stropii malosi-noroiosi sa nu mai ajunga la mulinete. Dadusem jos toate bambinele, mutasem un suport, cand, ce sa vezi, una dintre lansete (cea cu montura "de crap") mai-mai sa sara in apa. Eu, sa fac infarct! Intep (aiurea, se intepase deja de multa vreme, singurel!), mulinez, strig (vocea nu mai era a mea...): "A muscat la crap!", recuperez ceva fir, "crapul" o ia spre stanga, amicul meu, la fel, cu minciocul in mana si cizmele mari de cauciuc in picioare (fara ele, nu puteam pune juvelnicul in apa, nu puteam scoate pestele, ma rog, au fost tare bune cizmele astea), intra in apa. Mie imi mai vine inima la loc, ratiunea la fel, mainile nu-mi mai tremura, "Stai asa", zic, "nu te zdrobi prea tare, ca nu-i chiar atat de greu si vine incoace cam usor". Oricum, frana de la Okuma Stinger 50 pe care o ador de vreo 4 anisori, caraia abia simtit, cat sa nu ma sperie, recuperez, si - RECORD PERSONAL - un caras de 1,450 kg (cantarit acasa)!

Trebuie sa va spun ca boilie disparuse, iar "dumnealui" avea acul bine infipt in gura - pupa-l-as eu pe gurita aia a lui !

Ne felicitam reciproc (m-as fi pupat!!!), ne strangem mainile si ne repezim la bolul cu nada, incarcam naditoarele din greu si... bang! - bang! - bang!, pan' pe la vreo 1400, am mai luat cateva bucati, asa, la 1,250 - 1,300 Kg. La ora 1500 am plecat (termomentrul meu, uitat PE cort, arata 45 de grade din 50 posibile..., dar nu cred ca erau mai mult de 35, la umbra), in juvelnicul optimist de mare erau pesti... destui

Lucrurile bune:

* drumul este destul de bun, la balta; soseaua pana acolo, insa, este mizerabila;

* exista toalete - "cabine" cu usa care se poate inchide - pe mal; nu le confundati, insa, cu bungalow-urile in care patronul isi invita prietenii, nadeste etc, si care sunt, oricum, imprejmuite cu gard;

* desi regulamentul este strict, nimeni nu s-a uitat in traista noastra, n-a cantarit pestele, nu ne-a deranjat in vreun fel;

* nu se aud manele sau alte muzici;

* chiar tarziu, cand malul se umpluse de pescari, era loc arhi-suficient pentru toata lumea, fara sa se incurce sau sa se deranjeze in vreun fel

Lucruri ne-bune

* toaletele sunt cam departe una de alta, iar oamenii au cam folosit... aaaa, cum sa va spun... rotile masinilor;

* nu exista cosuri de gunoi; am impachetat toate resturile (pungi de nada, servetele folosite, cotoare de mar, sticle etc) intr-o punga bine legata la gura, pe care am lasat-o la bariera, la ghereta paznicului;

Despre pescuit

* balta are peste; si, desigur, multa apa deasupra, ca peste tot;

* pescuitul este permis doar pe o "catime" din lac, astfel incat exista destul peste "odihnit", ne-stresat, care sa vina, curios, sa manance; astfel incat sa se refaca in mod natural "potentialul piscicol"; astfel incat sa fie totul OK pentru toti;

* la mal si pe vreo 25 de metri distanta, adancimile sunt mici;

* noi lansam la 50-70 m; ajunse acolo, dura ceva timp pana ce monturile ajungeau pe fund; am apreciat ca apa era destul de adanca (3-3,5 m);

nu am avut nici o "agatatura";

* cred ca jupanii crapi sunt in alta parte.

Invatamintele pe care le-am tras au fost urmatoarele:

* este bine sa ajungeti la lac in jurul orei 0400-0345, daca vreti sa va alegeti locul; daca nu sunteti atat de pretentios, ora 0540 este buna (la 0550 se cam intra pe lac)

* este bine sa aveti o umbrela, un umbrar, ceva, ca sa puneti macar lucrurile la umbra, arde soarele teribil; eu am avut un cort gen jumatate de emisfera, cumparat de la Gipo via Metro Otopeni;

* noi am avut o cutie izoterma plina cu apa de la congelator: asta ne-a tinut in viata, as putea zice, si n-am cuvinte sa v-o recomand mai... calduros;

* palaria este obligatorie; m-am felicitat ca nu m-am dus in tricou - cum o fac de obicei - ci cu o camasa de bumbac: am scapat de arsurile "normale" pe astfel de soare;

* daca nu ai cizme de cauciuc (nu recomand nimanui, nicaieri, chiar la Sarulesti, sa intre in apa descult; nu stii ce este ascuns in noroiul de pe fund) este greu sa asezi juvelnicul; este greu sa aduci pestele in mal - apa este mica; in general, este perfect daca le ai, si este tare nasol daca nu le ai;

* nada face diferenta, chiar si la Lake Raduta: vecinii nostri din locul "bun" au avut activitate tot timpul, dar i-a cam omorat platica; au luat, insa destul caras (nu chiar ca noi), insa nu la fel de mare; cred, totusi ca locul era mult mai bun acolo, desi noi am prins in total mai mult decat ei;

* desigur, am avut intentia sa mai si eliberam dintre pestii prinsi, in special platica mica (pe alte balti, ar fi figurat la platica mare...); dar, pentru ca am fost tratati civilizat si pentru ca am avut ceva succes, am inteles sa-l ajutam pe patron sa "scape de albitura", chiar daca nu suntem platiti pentru asta (ar fi, zau, culmea!!!), ci noi suntem cei care platim.

Recomandari

* cred ca daca aveti o nada home-made mai putin dulce decat a mea (Ultrabait nu am gustat), puteti folosi cu succes fiolele, pe care le gasiti separat, pe specii de peste, la pravalie; amestecati-le cum v-am spus; sa nu cumva sa varsati fiola direct in nada si sa framantati pentru ca v-ati... gonit norocu' - miroase rau de tot pentru om, si in loc sa ajunga in nada, ramane pe maini;

* in cursul zilei, am pescuit cu rame, viermi, cocktail de amandoua, boabe de porumb, boilies si pufuleti; am tot schimbat, pe masura ce se rareau muscaturile; cum schimbam, cum prindeam! Deci, nu fiti (prea) conservatori;

* dupa ce am "luat" bine cu Ultrabait, s-a mai rarit treaba si am revenit la Carpix; am luat in continuare carasi foarte frumosi, la pufulet cu viermus.

* la frecventa cu care prindeam, patru scule permise de patron sunt prea multe; doua, maxim trei ajung (la un moment dat, aveam pe uscat toate cele trei lansete...);

* la undita nu s-a luat nimic (noi nici n-am incercat), dar nici n-am vazut pe cei care au incercat sa pregateasca ca lumea o zona pentru undita; as ezita sa va recomand sa incercati si la undita.

mai 2003

***