Sarulesti, 22 mai 2004
Carasul de aproape 900 de grame prins de Razvan a fost rezultatul muncii prin care s-au scos vreo 25 de kile de iarba din apa (vanturile, valurile...), vreo 4 kile de nada buna, "parfumata", mmmmmmm!!!, nemaipomenit!!! si aruncata pe garla, si cheltuirii a 1.200.000 lei numai pe taxa (3 persoane). Fara sa mai socotim restul.
ATAT!
Nici o platica, nici un ciortan, nimic, un singur caras tembel, care a intrat la rama - pe care, marturisesc, desi o taram cu noi de fiecare data, o dispretuim (nemeritat, din orice punct de vedere) si o folosim rar... Pentru ca, de regula, "merge" bine la viermisori, la pufuleti, la cocktail de ambele.
Dealtfel am si fost intrebati de vajnicul Paco: "La ce l-ati luat, la mincioc?" - lucru care arata nu numai faptul ca nu ne cunoaste (si are de-a face cu lume felurita la Lake Raduta), dar si aprecierea sa privind sansele noastre de a mai prinde ceva in continuare (n-am mai prins), vazand si ca, pana la ora cand ne-a vizitat, si dupa ce a parcurs o buna jumatate din mal, nu se prinsese nimic nicaieri!
Spuneam mai sus "de regula" si faceam si o referire la bani - cred ca prima pe care o vedeti aici. Se pare ca "regula" s-a schimbat. Este a treia sambata (in sase saptamani) in care venim aici cam de pomana! Iar asta in timp ce bunul meu amic, Gelu, care nu are constrangerile unui serviciu la patron, fiind singurul sau stapan, vine miercurea, joia, vinerea si prinde... cum prindeam noi in zilele bune! Dealtfel, v-am si vorbit la timpul potrivit despre "recordul" de 70 kg de caras si platica (echipa de patru persoane dintre care doi au dormit tot timpul, iar al treilea in reprize!!!)...
Cam prea multe "potriveli" ca sa nu inteleg altceva, de exemplu ca cine vine in week-end este papagal! Poate si pentru ca in week-end ai placerea sa vii cu trei ore inainte de ora de deschidere si esti atat de departe de bariera de la intrare, aproape in strada - deci fraieri sunt tot mai multi!!!
N-am fost niciodata peste, nici n-o sa fiu (hihihihi), deci nu am cum sa stiu ce simte un peste.... Chiar, ce simte un peste (ma rog, mai multi) cand salupa sefului le vajaie pe deasupra capului??? Nu o data, de mai multe ori. Nu, asa, incetisor, ci cu aplomb, "la blana", cum se zice?
Am invatat de la unul - altul sa nu compar simturile mele cu ale pestilor. Mi s-a spus ca a mirosi sau a gusta momeala sau boilies este o prostie, pentru ca, vezi bine, gustul simtit de peste / crap este altul. Este "semnal chimic". OK, zic, am sa incerc sa tin cont de asta, desi, si simtul mirosului la fiinta umana este tot un semnal chimic...
Ma rog, discutia asta va trebui sa aiba loc in alta parte (va avea sigur loc!), noi sa revenim la ale noastre.
Spunem ca voi tine cont de aceasta parere general acceptata (nu unanim, zic, ci general!). Insa, oricat as fi de disciplinat sau de inregimentat (nu sunt sau, ma rog, nu total) acestei pareri, tot nu pot sa cred ca exista cea mai mica posibilitate ca unui crap (caras, platica, babusca, salau) sa ii placa sa ii treaca "ozeneurile" pe deasupra capului.
Sau ceea ce crede el ca este cap...
Data viitoare ma duc in alta parte, intr-un loc mai salbatic, fara staif. Poate si ieftin. Cu peste mai putin, dar mai "sincer". Cu pescari mai putini - deci fara harmalaie - si mai deschisi la dialog. O balta pe al carei mal sa mai vad si alte Dacii, nu doar a mea... O balta pe care sa pot sa-mi pun "ratza", sa-mi delimitez un loc cu doua "geamanduri" din sticle goale de Cola, sa dau pestelui mancarea la nas. Adica acolo unde ajung cu lansetele (plantatul o fi el bun la olandezi, la englezi la austrieci, eu vreau sa lansez!) Iar daca ii dau hrana la nas, o fac ca sa nu il stresez cu un milion de "rachete" si cu 300 de mici-dulci-aromati meteoriti porniti din "cobra".
Si daca prind si un peste - m-am scos!
***
mai 2004